Imprison me nicely

.....sau despre singurul barbat din viata mea.

Adica a fost singurul barbat din viata mea. M-a invatat o grama' de chestii, am invatat amandoi diverse, am trecut prin multe cacaturi, ne-am despartit si impacat, pana cand ne-am despartit de tot. Mai mare ca mine, evident, ca sa am de la cine invata. A fost acolo cand a murit tata. Eu i-am zis prima ca il iubesc. Avea maini misto, carnoase. Ma strangea tare in brate si imi spunea "te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine" si eu credeam ca-s vorbe aiurea, sa impresioneze o pustoaica batrana. Nu prea cumpara el flori, dar cumpara cercei si lantisoare Swarovski. Si stiam mereu ce lua, chiar daca trebuia sa fie o surpriza. A fost singurul pentru care m-am agitat, singurul pe care m-am chinuit sa il surprind, singurul in fata caruia am vrut sa ma demonstrez. He thought highly of me - trecusem prin multe si eram inca in viata. Eram cea mai smechera pustoaica. Cea mai puternica.

The downside:
Nu stia ce-i aia individualitate. Totul trebuia facut in doi. Nu existam eu, nici el, ci noi. Noi trebuia sa facem totul impreuna. Am ramas, incet incetisor, fara prietene. Ai lui erau cei mai buni. Ai mei mai putini buni. Mama nu ma iubea suficient si nici sora-mea. De ce sa vreau s-o vad pe matusa-mea? M-a ajutat ea vreodata? De ce sa inveti sa canti la chitara? Ce-o sa zica tata? Vrei sa iesi cu fetele de 8 martie? Esti sigura ca nu avem treaba acasa?


Si totusi nimic n-a intrecut asta pana acum..
I am love. Now hate me.